Am întâlnit, de-a lungul anilor, destul de puțini oameni care să vină în cabinet și să spună clar că au dureri în spațiul dintre coaste. Însă și mai rar am întâlnit terapeuți care să recunoască imediat o tensiune intercostală pentru ceea ce este cu adevărat. De cele mai multe ori, aceste spasme se confundă cu o nevralgie, cu o problemă cardiacă, cu o tensiune de la coloană sau, pur și simplu, sunt ignorate în speranța că vor trece de la sine. Dar adevărul este că zona intercostală vorbește, și o face destul de clar, doar că nu toți suntem obișnuiți să-i înțelegem limbajul.
Spasmele intercostale apar adesea în momente în care nici nu te-ai gândi. După o răceală mai puternică, însoțită de tuse seacă, după o perioadă de stres intens care a modificat respirația naturală, sau chiar după o activitate fizică banală în care corpul a fost puțin dezechilibrat. Poate apărea o durere ascuțită între coaste, ca o înțepătură bruscă, o senzație de blocaj sau o dificultate în a respira profund, și toate aceste simptome pot crea confuzie, frică, neliniște. În multe cazuri, clienții vin panicați, crezând că au ceva la inimă. Iar când investigațiile ies curate, dar durerea rămâne, e semnul clar că trebuie să ne uităm mai profund.
Ce este interesant pentru un terapeut care lucrează fascial sau cu metoda Bowen este felul în care această zonă răspunde atunci când e abordată cu blândețe și respect. Pentru că aici nu e nevoie de presiune, ci de o invitație subtilă către relaxare. Mușchii intercostali nu lucrează izolat, ei sunt parte din sistemul respirator, se află în conexiune directă cu diafragma, cu musculatura abdominală, cu fascia toracică și cu sistemul nervos autonom. Atunci când un segment din această rețea rămâne tensionat, de multe ori corpul întreg simte o limitare pe care nu o poate descrie clar.
Din experiență pot spune că mulți clienți care s-au confruntat cu acest tip de durere aveau în spate o perioadă lungă de tensiune psihică, de anxietate sau de oboseală acumulată. Și corpul lor, în loc să „țipe” printr-o migrenă sau o contractură lombară, a ales să se exprime acolo, în zona intercostală, unde respirația și emoția se întâlnesc.
Când lucrezi cu Bowen, ai acest privilegiu extraordinar de a acționa nu doar asupra structurii fizice, ci și de a oferi sistemului nervos o șansă de reorganizare. O mișcare făcută la nivelul toracelui, dacă este aplicată corect, poate stimula resetarea unui tipar respirator vicios, poate detensiona mușchii intercostali și poate reactiva comunicarea eficientă între nervii intercostali și țesutul din jurul lor. Și, ce e fascinant, uneori clientul nu simte „ceva spectaculos” în timpul ședinței, dar după una sau două zile, îți spune că respirația s-a schimbat, că tensiunea a dispărut sau că poate din nou să se întindă fără frică.
Pentru un terapeut atent, aceste detalii nu sunt secundare, ci devin puncte de ghidaj. Cum se mișcă toracele în respirație? Se extinde simetric? Există rigiditate în zona posterioară? Se aude o ușoară ezitare în inspirație? Toate acestea sunt indicii care, puse cap la cap, îți spun o poveste despre cum a ales corpul să compenseze. Și când știi să le citești, devii mai mult decât un aplicator de tehnici, devii un partener de dialog cu corpul clientului.
Zona intercostală, deși rar abordată ca zonă principală, este un adevărat hub de informații. Și poate că nu este mereu prima alegere în intervenție, dar atunci când devine vizibilă prin simptom, e important să știm ce să facem. Iar Bowen, prin abordarea sa blândă și profundă, poate să ofere exact acel spațiu sigur în care țesutul se relaxează, nervii își recapătă tonusul optim și respirația devine din nou prietenă cu corpul.
La finalul zilei, ceea ce ne dorim cu toții este să vedem oameni care ies din cabinet mai ușori, mai puțin încordați, mai prezenți. Iar dacă durerea dintre coaste a fost pentru ei o piedică în calea unei vieți trăite cu lejeritate, faptul că ai știut cum să o asculți și cum să o eliberezi spune totul despre rostul tău ca terapeut.