Poate ți s-a întâmplat și ție, sau poate ai auzit adesea de la clienți: „dimineața mă simt de parcă aș fi dormit pe ciment”, „nu mă pot îndrepta din pat decât după câteva mișcări” sau „am senzația că sunt blocat până nu fac un duș cald”. Nu e doar o chestiune de vârstă sau sedentarism, cum s-ar putea crede la prima vedere. E ceva mai subtil, mai profund, și de multe ori, răspunsul se află în țesutul conjunctiv care ține totul împreună – fascia.
Fascia nu este doar acel „înveliș” despre care mai auzi din când în când în cărțile de anatomie. E o rețea vie, interconectată, care răspunde la emoții, postură, traumă, somn, alimentație, stres și chiar la modul în care ne trăim viața zi de zi. Și da, când o persoană se trezește în fiecare dimineață cu o senzație de corp rigid, greu, parcă scos dintr-o carapace, primul semnal pe care îl iau în calcul, ca terapeut, este că fascia nu mai curge. Nu mai respiră. Nu mai alunecă.
Lucrul fascinant e că această rigiditate nu apare brusc. Corpul nostru e înțelept și nu începe să strige decât atunci când a șoptit suficient. Iar acele șoapte – mici disconforturi, o senzație că te „tine spatele” la începutul zilei, că te dor călcâiele sau că trebuie să „te dezmorțești” în fiecare dimineață – sunt semne clare că structura fascială e în tensiune. Poate din cauza unei posturi defectuoase prelungite, poate din cauza unor emoții reprimate sau a unei lipse de mișcare reale, conștiente.
În ultimii ani, în cadrul cursurilor pe care le susțin, am întâlnit sute de terapeuți care, odată ce înțeleg profunzimea fasciei și rolul ei în rigiditate, încep să își schimbe complet abordarea. Nu mai caută să întindă forțat, să elibereze „noduri” musculare sau să aplice presiune acolo unde corpul nu e pregătit să primească. Încep să lucreze cu blândețe, cu respect pentru ritmul natural al corpului, cu ascultare activă. Pentru că fascia nu răspunde la forță, ci la prezență. La răbdare. La finețea intenției.
Un lucru pe care l-am observat în cabinet este că, după câteva ședințe de lucru fascial inteligent – prin metode ca Bowen sau tehnici fasciale integrate – persoana începe să simtă că ceva se schimbă. Îmi spune că nu s-a mai trezit blocată. Că parcă se mișcă mai bine încă de dimineață, fără acea nevoie disperată de „încălzire”. E ca și cum corpul începe să respire din nou. Și asta nu pentru că am făcut ceva spectaculos, ci pentru că am eliberat, strat cu strat, tensiunile adunate în tăcere de-a lungul anilor.
Rigiditatea de dimineață nu e doar un simptom fizic. E un mesaj. Și dacă învățăm să-l ascultăm, descoperim o cale spre echilibru pe care nici nu o bănuim. Iar ca terapeuți, avem ocazia să fim cei care pun în lumină aceste mesaje, să oferim corpului șansa de a reveni la starea lui naturală de fluiditate, de flexibilitate, de prezență.