Când am început această meserie, mă simțeam de parcă aș fi intrat într-o lume complet nouă, plină de termeni și concepte care, sincer, mă făceau să mă simt copleșit. Erau atâtea de învățat, atâtea de înțeles, încât la un moment dat m-am întrebat dacă voi reuși vreodată să stăpânesc totul. Însă ceea ce am descoperit pe parcurs a fost că în această meserie, nu trebuie să știi totul de la început – trebuie doar să fii dispus să începi.
Anatomia este un subiect fascinant, dar și complex, iar la început poate părea ca un munte imposibil de urcat. Te uiți la diagramele corpului uman, începi să memorezi denumirile mușchilor, articulațiilor și ligamentelor, și simți că informațiile sunt atât de multe, încât îți scapă printre degete. Însă în timp am învățat un lucru esențial: anatomia nu se învață doar din cărți, ci din practică, din observație și, mai presus de toate, din dorința de a înțelege corpul uman așa cum este el – viu, dinamic, unic pentru fiecare persoană.
Îmi amintesc perfect prima dată când am lucrat cu un client care avea dureri cronice de spate. Încercam să îmi amintesc toate acele informații teoretice – ce mușchi sunt implicați, cum se conectează cu fascia, cum ar trebui să aplic presiunea. Eram atât de concentrat pe a face totul „ca la carte”, încât aproape am uitat să ascult ceea ce îmi spunea corpul persoanei din fața mea. Și atunci am realizat: anatomia este doar o hartă, iar harta devine utilă doar atunci când înveți să te orientezi pe teren.
Nu trebuie să știi toate detaliile anatomice de la bun început. Este suficient să înțelegi imaginea de ansamblu: cum funcționează corpul, care sunt principalele zone de tensiune și cum poți lucra cu ele într-un mod care să aducă alinare. Restul vine în timp, din experiență.
Învățarea este un proces care se construiește pas cu pas. Nu trebuie să memorezi fiecare nume complicat al mușchilor pentru a oferi o terapie eficientă. Ceea ce contează cu adevărat este să fii prezent, să observi și să înveți din fiecare sesiune. Și, cel mai important, să îți dai voie să greșești. Greșelile nu sunt un capăt de drum – sunt doar lecții care te apropie și mai mult de a deveni un terapeut mai bun.
De-a lungul anilor, am avut cursanți care veneau la mine convinși că nu vor putea reține totul sau că nu sunt „destul de buni” pentru a deveni terapeuți. Și le spuneam același lucru pe care îl spun acum: această meserie nu este despre perfecțiune, ci despre progres. Este despre curiozitate, despre dorința de a învăța continuu și despre răbdarea de a-ți da timp să crești.
Anatomia este importantă, dar nu este totul. Mai important decât să știi fiecare detaliu este să înțelegi cum să construiești o relație cu clientul tău, cum să îl asculți și cum să îi oferi un spațiu sigur în care să se poată vindeca.
Așadar, dacă te afli la început de drum și simți că nu știi suficient, nu te descuraja. Este normal să ai îndoieli, dar te asigur că, pas cu pas, vei descoperi că fiecare sesiune îți aduce o înțelegere mai profundă și o încredere mai mare în tine însuți. Și, poate cel mai important, vei realiza că această meserie nu este doar despre a ști, ci despre a simți, a observa și a învăța din fiecare experiență.
Anatomia corpului nu este un obstacol. Este un prieten care te ajută să descoperi misterele corpului uman, iar pe măsură ce îți construiești experiența, vei vedea că devine tot mai ușor să lucrezi cu ea. Începe de unde ești, învață pas cu pas și, mai presus de toate, bucură-te de această călătorie.
