Mi s-a întâmplat de multe ori, dar chiar și acum, după atâția ani de practică, când trăiesc din nou astfel de momente, zâmbesc și îmi amintesc cât de complex și interconectat este corpul uman. A venit la mine o doamnă care avea o durere constantă în umărul drept, o durere care îi dădea bătăi de cap de luni de zile, poate chiar ani, și care nu părea să se amelioreze oricât s-ar fi odihnit, oricâte creme ar fi folosit sau oricâte exerciții i s-ar fi recomandat. Era acel gen de durere care te însoțește zi de zi, seara mai tare ca dimineața, și care, în timp, îți fură din energie, din pofta de viață și din încrederea că te vei simți din nou bine.
Când am început să discutăm și să o evaluez, ceva m-a făcut să îmi îndrept atenția nu doar spre zona dureroasă, ci mai ales spre postura generală a corpului ei, spre felul în care își ținea bazinul, spre mersul ei, spre cum se așeza pe scaun – toate acele detalii mărunte care, de fapt, spun o poveste întreagă despre ce se întâmplă în interior. Și acolo, în zona lombară, era o tensiune profundă, nu neapărat dureroasă, dar rigidă, prezentă, adâncă, ca o ancoră care bloca restul structurii să se miște în armonie.
Am decis să lucrez pe zona lombară, fără să ating umărul deloc. Poate că sună ciudat, dar am învățat de-a lungul timpului că atunci când cauți cauza reală, nu trebuie să te lași păcălit de locul în care apare simptomul. A doua zi, mi-a scris un mesaj scurt, dar care mi-a spus tot: „Sorin, nu știu ce mi-ai făcut, dar umărul nu mă mai doare.” Și nu e magie, nu e vreo rețetă secretă – este doar corpul care, atunci când primește exact stimulul de care are nevoie, începe să se repare singur, cu o inteligență pe care nici noi nu o putem explica complet.
În terapia Bowen, lucrăm cu fascia, cu sistemul nervos și cu liniile profunde de tensiune care se acumulează de-a lungul timpului și care creează dezechilibre aparent de neînțeles. Ce mulți nu știu este că umărul și zona lombară fac parte din același lanț fascial posterior și că un dezechilibru jos, în bazin sau coloană, poate declanșa o reacție în lanț care urcă până în zona cervicală sau chiar în braț. Dacă lucrezi doar pe locul unde doare, fără să te întrebi de ce a ajuns acel loc să strige, atunci tratezi doar efectul, nu și cauza.
Această întâmplare este una dintre multele care mi-au întărit convingerea că rolul nostru, ca terapeuți, nu este să „rezolvăm” o durere, ci să învățăm să ascultăm corpul în ansamblul său, să înțelegem povestea din spatele fiecărei tensiuni și să venim cu exact acea informație blândă, dar profundă, care declanșează procesul de reorganizare. Și când acel proces începe, corpul face restul – în ritmul său, în felul său.
Pentru cei care abia încep în acest domeniu, poate părea greu de crezut că poți rezolva o durere de umăr fără să o atingi. Dar pe măsură ce înveți, experimentezi și ai răbdare, începi să vezi aceste lucruri tot mai des, și înțelegi că adevărata vindecare nu vine din presiune sau forță, ci din acel echilibru fin între intenție, cunoaștere și ascultare.
Așa că, dacă și tu, ca terapeut, te-ai confruntat cu situații în care rezultatele au întârziat să apară, poate e momentul să privești dincolo de durere, să cauți acele tensiuni ascunse care blochează întregul sistem. Pentru că da, se întâmplă uneori să lucrezi pe lombar și să vezi cum umărul se eliberează. Și în acele momente, îți dai seama cât de minunat este corpul, dar și cât de frumos e drumul pe care l-ai ales – acela de a învăța mereu cum să-l ajuți cu adevărat.