Dintre toate zonele corpului care cer atenție, poate că regiunea iliacă este una dintre cele mai subtile. Nu strigă, nu doare acut, dar parcă tot transmite ceva… o senzație ciudată, vagă, care nu poate fi ignorată de către un terapeut care a învățat să citească semnalele tăcute ale corpului. De câte ori nu ai auzit în cabinet replici de genul „nu știu exact unde, dar aici în față simt că mă ține” sau „e ca și cum cineva mă trage într-o parte și nu pot merge cum trebuie”? E acel tip de disconfort care nu se încadrează ușor în tiparele cunoscute, dar care ascunde adesea o poveste fascială nespusă.
Și dacă ne uităm mai atent, vedem că fascia din această zonă – fie că e fascia iliacă, fascia transversalis sau rețeaua profundă din jurul iliopsoasului – e ca o punte tăcută între trunchi și membrele inferioare. În ea se imprimă orele de stat jos, postura incorectă din fața calculatorului, pașii inegali făcuți ani de zile, dar și emoții nespuse, înmagazinate în profunzime. Corpul, în înțelepciunea lui, se adaptează, compensează, îndoaie puțin aici, tensionează dincolo – doar ca să te țină în echilibru, chiar și într-o formă imperfectă.
Dar, în timp, această adaptare începe să cedeze. Disconfortul din zona iliacă poate duce la dezechilibre vizibile în bazin, la presiuni suplimentare în genunchi sau chiar la afecțiuni digestive funcționale. Și aici intervine ochiul terapeutului. Nu ca un simplu executant de manevre, ci ca un observator fin al corpului. Pentru că înainte de a „face” ceva, trebuie să știi ce vezi. Cum se așază clientul pe masă? Cum își sprijină picioarele? Care e linia pelvisului în repaus? Ce se simte diferit între partea dreaptă și stângă? Toate acestea nu sunt detalii minore, ci puncte de plecare esențiale în evaluarea fasciei.
În lucrul fascial pe care îl predau la cursurile Springlife Academy, insist adesea pe această idee: nu începe cu forța. Nu presupune. Nu trata simptomul izolat. Învață să observi și să simți. Pune palmele pe bazin și ascultă. Simți o răceală în partea dreaptă? O tensiune mai adâncă în stânga? O mobilitate diferită când rotim ușor șoldul? Toate acestea sunt informații pe care țesutul ți le oferă dacă tu ai răbdare să le asculți. Și mai ales, dacă nu te grăbești să intervii cu „soluții rapide”.
În zona iliacă, am întâlnit cele mai tăcute dezechilibre, dar și cele mai evidente transformări. Am avut clienți care veneau pentru o durere de genunchi, dar după ce am lucrat în profunzime pe fascie în zona iliacă, au simțit o eliberare completă în întreg corpul. Nu doar durerea a dispărut, ci și senzația de greutate, de rigiditate, chiar și modul în care își purtau greutatea s-a schimbat. Nu pentru că am lucrat direct pe genunchi, ci pentru că am deblocat o zonă care influența tot lanțul funcțional.
Și, poate cel mai important: nu trebuie să faci intervenții dramatice pentru a produce o schimbare reală. E suficient să atingi cu intenție, să urmezi liniile fasciale, să dai timp corpului să răspundă. Când fascia este înțeleasă ca sistem viu, cu memorie proprie, înveți să te porți cu ea cu respect. Iar când clientul simte asta, când se ridică de pe masă și spune cu uimire că parcă „totul se mișcă mai ușor”, știi că ai făcut ceva important. Nu doar că ai detensionat un țesut, ci ai reactivat o conștiință corporală adormită.
Fie că ești terapeut la început de drum sau ai ani de experiență, te încurajez să nu ignori disconforturile „vagi”, ci să le privești ca pe niște invitații la investigație profundă. Să te uiți acolo unde alții nu se uită. Să simți ceea ce clientul nu știe încă să exprime. Și, mai ales, să lucrezi cu răbdare – pentru că fascia nu se grăbește, dar răspunde cu sinceritate când este atinsă corect.
La Springlife Academy, această abordare stă la baza fiecărui modul de terapie fascială. Nu te învățăm doar tehnici, ci o perspectivă: aceea în care corpul nu e o problemă de rezolvat, ci o hartă de descifrat. Iar zona iliacă? E una dintre cele mai importante intersecții din această hartă.