Am pierdut șirul oamenilor care mi-au trecut pragul cu mâna pe spate, spunând: „Am încercat tot. Am luat pastile, am fost la fizioterapie, am făcut exerciții, și tot mă doare.” Și nu sunt persoane care nu și-au dorit cu adevărat să se vindece. Din contră, sunt oameni care au încercat cu bună credință toate variantele. Doar că… durerea lombară tot revine. Și, de multe ori, revine cu o subtilitate frustrantă – pare că dispare o perioadă, apoi se instalează din nou, poate într-un alt colț al spatelui, poate cu o intensitate diferită, dar e acolo. E acea durere care nu te lasă nici să stai prea mult pe scaun, nici să te bucuri de o plimbare lungă, nici să dormi liniștit.
Și de aici pornește întrebarea firească: dacă am făcut tot ce scrie în cărți, de ce nu se oprește durerea?
În cei peste 14 ani de lucru cu oameni, am învățat că durerea lombară este rar doar o problemă „de spate”. Spun adesea că locul în care doare nu e întotdeauna locul în care este și cauza. Și aici intră în scenă o abordare diferită – una care nu privește corpul ca pe un sistem fragmentat în mușchi, oase, nervi și articulații, ci ca pe un întreg care comunică în permanență.
Terapia Bowen are acest dar special de a aduce liniște acolo unde corpul e în alertă. Și nu, nu este o terapie „slabă” sau „prea blândă”, așa cum o consideră unii la început. Este blândă, dar exact de aceea pătrunde adânc, dincolo de suprafață. Am văzut oameni care, după ani întregi de tratamente clasice fără rezultate durabile, au experimentat o reală eliberare după câteva ședințe de Bowen. Nu pentru că noi, terapeuții, facem ceva magic, ci pentru că oferim corpului contextul potrivit să se repornească, să se reorganizeze, să își activeze propriile mecanisme de autoreglare.
În cazul durerilor lombare recurente, am observat ceva interesant: în multe situații, nu era vorba despre o problemă locală izolată, ci despre o stare de tensiune acumulată în întregul corp. Clienți care veniseră cu dureri în zona lombară aveau, de fapt, restricții fasciale în zona abdominală, blocaje la nivelul diafragmei sau chiar o hiperactivare a sistemului nervos simpatic, acel mod de „luptă sau fugi” în care corpul stă de prea mult timp, fără pauză.
Și aici vine întrebarea care schimbă tot: ce-ar fi dacă durerea asta nu are nevoie de un alt tratament dur, ci de un spațiu în care corpul să fie ascultat?
Terapia Bowen nu vine cu „rezolvări” rapide. Vine cu timp, cu atenție, cu respect pentru ritmul interior. Și tocmai de aceea, în durerile cronice – mai ales cele lombare – poate aduce ceva ce alte metode au ratat: o resetare a sistemului. Un restart blând, dar profund.
Sunt oameni care după prima ședință spun că nu s-a întâmplat nimic, dar a doua zi se trezesc altfel. Alții simt oboseală, alții simt o stare de liniște pe care nu o mai trăiseră de mult. Asta înseamnă că sistemul nervos începe să coboare din alertă, că mușchii nu mai sunt încordați fără motiv, că fascia începe să se relaxeze și că durerea, acea durere care revenea iar și iar, nu mai are unde să se agațe.
Și, poate cel mai important, oamenii încep să își regăsească încrederea în corpul lor. Iar asta, în sine, e o vindecare.
Dacă și tu simți că ai încercat deja tot și totuși spatele tău cere ajutor, poate că e momentul să schimbi abordarea. Uneori, nu mai ai nevoie de „ceva mai puternic”, ci de ceva mai înțelept. Iar terapia Bowen este, poate, acel pas spre un altfel de echilibru – unul care vine din interior și durează.
