Nu de puține ori, la cursuri sau în sesiunile de mentorat, primesc întrebarea: „Sorin, care-i diferența reală între terapia fascială și masajul clasic?” Și de fiecare dată îmi vine să zâmbesc, pentru că îmi amintesc de momentul când, și eu, la început, lucram cu mâinile pe mușchi și credeam că asta e tot ce trebuie să știu. Dar, pe măsură ce am început să înțeleg mai profund corpul și să ascult cu adevărat țesuturile, mi-am dat seama că ceea ce pare „mușchi” la suprafață e, de fapt, învelit, traversat și susținut de o rețea mult mai complexă: fascia.
Masajul clasic, cu toate beneficiile sale – relaxare, drenaj, detensionare musculară – este, într-un fel, limbajul de bază al unui terapeut. Atingerea, presiunea, ritmul – toate lucrează direct pe fibrele musculare, stimulând circulația și aducând un răspuns rapid în corp. Însă uneori, oricât de bine ai lucra, ai senzația că ceva nu se eliberează complet, că revine. Și atunci te întrebi: ce îmi scapă?
Ei bine, fascia nu vorbește aceeași limbă ca mușchiul. Ea nu răspunde mereu la forță, ci la intenție, la prezență și la finețea cu care știi să asculți țesutul. Când lucrezi fascial, nu te mai ghidezi doar după tonusul muscular sau după tensiune localizată, ci cauți acele linii de restricție care pot începe într-un umăr și ajunge până în gleznă. Fasciculul de mușchi e doar o parte, dar rețeaua fascială e întregul.
Și da, diferența e subtilă, dar uriașă în profunzimea efectelor. Mulți terapeuți aflați la început cred că trebuie să apese mai tare, să învețe mai multe tehnici „puternice” ca să rezolve durerea. Dar, adevărul e că de multe ori durerea nu cere forță, ci o abordare mai atentă, mai prezentă, care să pătrundă în spațiile dintre straturile de țesut, acolo unde se stochează tensiunile vechi, posturale, chiar și cele emoționale.
Am văzut, în sute de cazuri, cum o eliberare fascială bine făcută poate să deschidă ușa spre o relaxare pe care masajul clasic nu o poate atinge singur. Și nu e vorba de „mai bun” sau „mai slab” – ci de a ști când și cum să le combini. Pentru că terapeutul care înțelege fasciei nu renunță la masaj, ci îl folosește într-un mod nou, mai conștient, mai eficient.
La cursurile SpringLife Academy punem accent exact pe această finețe: să înveți să simți cu adevărat ce se întâmplă sub mâinile tale, să înțelegi ce spune corpul clientului tău chiar și atunci când el nu știe să o spună în cuvinte. Fasciculul muscular se poate contracta din multe motive, dar fascia este cea care păstrează amintirea acelei tensiuni. Iar tu, ca terapeut, ai șansa să lucrezi la sursă.
Așadar, dacă simți că vrei să treci la un nivel mai profund în munca ta, începe să te întrebi nu doar „unde doare”, ci „ce ține tensiunea acolo?”. Răspunsul e, de multe ori, în fascie.